Claudiu Neagoe -"Arnăuții din Å¢ările Române"
Lucrarea este structurată în patru părți distincte. Prima, intitulată Considerații generale referitoare la organizarea militară a Å¢ărilor Române în „secolul fanariot”, relevă, în linii generale, situația politică și militară a Å¢ărilor Române sub regimul turco-fanariot (1711/1716-1822). Cea de-a doua parte a lucrării, intitulată Arnăuții în oștile Å¢ărilor Române din vremea domnilor fanarioți, descrie pe larg această categorie de lefegii aflați în slujba fanarioților. De regulă aceștia formau garda personală a domnului, precum și poterele trimise împotriva haiducilor și a tâlharilor. Partea a treia, intitulată Rolul arnăuților în timpul evenimentelor de la 1821, scoate în evidență implicarea și atitudinea îndoielnică, oscilantă, a acestor mercenari în cursul evenimentele extrem de agitate, violente chiar, petrecute în anul 1821. După ce i-au trădat pe domnii fanarioți, stăpânii lor, arnăuții au trecut de partea mișcării revoluționare eteriste sau de partea răscoalei lui Tudor Vladimirescu, pentru ca mai apoi o parte dintre aceștia să treacă în slujba turcilor.
Istoria acestui corp militar se încheie în cea de-a patra parte, intitulată Ultimii arnăuți din Å¢ările Române. După formarea oștirii pământene (1831), arnăuții au încetat să mai formeze un corp militar. Îi mai întâlnim, totuși, vreme de câteva decenii, pe străzile marilor orașe, ca paznici și slujitori ai agenților și oficialilor străini sau ca însoțitori ai trăsurilor domnești sau boierești, îmbrăcați în veșminte bogate și multicolore și purtând arme la brâu.
Adrian Săvoiu - "Mânăstirea Nămăești în mărturisiri ale peregrinilor"
Volumul adună pentru prima oară cele mai importante mărturii ale călătorilor români și străini care au scris despre Mânăstirea Nămăești din zona Muscelului. Lucrarea se deschide cu prezentarea unor repere legate de istoricul și descrierea mânăstirii. Acestea sunt urmate de însemnările celor care au trecut pe aici de-a lungul timpului.
Cea dintâi mărturie inclusă în volum datează din 1746 și aparține lui Neofit Cretanul, mitropolit al Å¢ării Românești. Urmează apoi însemnări ale unor călători englezi din secolul al XIX-lea precum James Henry Skene și Mrs. Walker, care au fost traduse acum pentru prima dată în limba română. Ies în evidență paginile scrise de Théodore Margot, un francez stabilit în Muntenia în jurul anului 1840, care dovedește o foarte bună cunoaștere a realităților românești și chiar scrie în limba română. Nu lipsesc, evident, impresiile unor peregrini români ca Alexandru Pelimon, C. D. Aricescu, Petre Ispirescu, Nicolae Iorga, C.Rădulescu-Codin și alții.
În partea finală, volumul este însoțit de o bogată iconografie care adună cvasitotalitatea cărților poștale ilustrate ce înfățișează mânăstirea Nămăești (începând cu cea dintâi editată în 1900). Sunt reproduse, de asemenea, alte fotografii, desene și litografii cu valoare de document.
