Ioan Cristian Coclitu este absolvent in 2006 al Universitatii Nationale de Arte - Sectia Foto-Video Procesare Computerizata a Imaginii. Este nascut la data de 18 noiembrie 1980 in Bucuresti.
Expozitii: Noiembrie 2006 - Orizonturi - la GVB Tiriac Bank Sucursala Millennium; Iunie 2006 - Simetric - la Muzeul Taranului Roman; Iulie 2005 - Aburi (Expozitie virtuala pe www.alcor.arts.ro); Iulie 2004 - Ferarri Mythos - Expozitie de grup; 2002 - Expozitie de grup, participare cu proiectul personal `Paste` la Institutul Goethe.
Atmosfera rarefiata, aerul pur, sticlos, felul în care artistul se joaca cu punctele de fuga transformându-le în posibile puncte de evadare, sugereaza o posibila lume de mâine, un spatiu rarefiat în care poti respira, visa ori te poti regasi. Sa fie vorba despre o evadare din ghearele civilizatiei consumiste, din aglomeratia urbana sufocata de betoane? Sa fie vorba de o alternativa pentru flâneur-ul recent, asfixiat de trafic, de noxe? La urma urmei, ce evadare poate fi mai potrivita (pentru flâneur-ul de tip nou, pomenit de Groys), decât imersia în spatiul virtual, în spatiu ideal al imaginatiei, singurul spatiu în care copia se re-localizeaza si reproducerea revine original.
In cadrul site-ului va prezentam cateva dintre lucrarile realizate de Ioan Cristian Coclitu.
Investigatia lui Cristi Coclitu asupra felului în care trebuie privita lumea, aparent bazata pe un simplu proces de rasturnare a planurilor vertical/orizontal, detine si o componenta ludica, de un ludic rece, cerebral. Acest joc din care omul lipseste, alaturi de relatia simetrie-oglinda si de arhitecturile perfecte de otel si sticla, evoca imaginea castelului din cristale de gheata, din povestea lui Andersen si întrebarea pusa acolo asupra relatiei sensibilitate-inteligenta. Si ce altceva intentioneaza Cristi Coclitu, cu meditatia sa asupra manipularii si a spatiului virtual ca replica a realului, decât sa identifice punctul în care se poate plasa Arta pe harta inteligentei artificiale si un mod de coabitare a realului cu virtualul. " (text Raluca Nestor)
